Cum ai grija de papagalii Agapornis

Am modificat articolul ultima data pe: 18.09.21

 

Papagalii Agapornis sau papagalii amorezi sunt populari in intreaga lume si cunoscuti si cu denumirea de love birds. Indragiti ca animale de companie datorita prezentei lor afectuoase si plina de buna-dispozitie, ei merita sa fie ingrijiti cu atentie, pentru a le fi prelungita viata. Afla cum! 

 

Agapornis este o specie de papagal african foarte frumoasa si usor de iubit, avand in vedere tendinta lor de a se intelege de minune nu numai cu exemplare ale speciei, ci si cu alte pasari si cu oamenii. E bine, insa, ca atunci cand alegi o pereche de papagali Agapornis, sa stii la ce trebuie sa te astepti in materie de ingrijire. 

 

Cum arata un papagal Agapornis?

Cand vine vorba despre papagali amorezi, cea mai cunoscuta si mai indragita specie este Agapornis roseicollis. Cantarind doar 55 g si avand o lungime de doar 15 cm, ea are penajul intr-o combinatie de verde aprins si rosu, in functie de varsta si de sex. Pasarile tinere au fata mult mai palida decat adultii, penajul intens colorat aparand dupa implinirea varstei de 4 luni si naparlirea asociata acesteia. 

Cat traieste papagalul Agapornis?

Se stie despre papagali Agapornis ca traiesc in medie intre 10 si 20 de ani; in captivitate, insa, se pare ca durata sa de viata se poate prelungi la 15 – 25 ani, in functie de conditiile in care traieste si de alimentatia care i se ofera. 

 

Agapornis – comportament

Nu degeaba se vorbeste despre Agaponis, pasarea iubirii, caci aceste mici vietuitoare au un simt social extrem de bine dezvoltat. In mediul natural specia traieste in mici grupuri de minim 5 exemplare, din care fac parte cel mai adesea 5 – 20 pasari. Atunci cand se coc anumite seminte de iarba africana, e frecvent sa fie observate stoluri care depasesc 100 de pasari. 

Orice papagal amorez prefera sa se deplaseze in zbor, dar pe distante mici au fost observati mergand. Viteza maxima de zbor inregistrata este de 58 km/h, dar reprizele sunt constituite dintr-o alternare de zbor activ si planare. 

Unul dintre sunetele emise de aceste pasari sunt reprezentate de un fel de carait acut si nu neaparat placut, folosit de catre masculi in perioada de imperechere. Desi nu e mentionat pe lista cu specii de papagali vorbitori, Agapornis este capabil de un tril mai placut decat al altor papagali. Cu cat detii mai multi Agapornis, cu atat mai zgomotos va deveni grupul, caci pasarile comunica mult unele cu celelalte. 

 

Agapornis – alimentatie

Specia Agapornis roseicollis se hraneste in primul rand cu diverse soiuri de seminte care se regasesc in mod firesc in habitatul lor natural. Semintele pot fi culese direct de pe plante, sau adunate de pe sol. Limba, mandibura si marginea taioasa a maxilarului sunt folosite pentru a le decortica rapid.

Aceasta specie de papagal se hraneste inclusiv cu flori, pe care le desprinde de pe copac si din care consuma petalele si staminele. Avand in vedere habitatul deosebit de cald in care traieste, Agapornis a fost observat band apa de mai multe ori pe zi. 

Atunci cand este in captivitate, trebuie hranit cu mancare speciala pentru Agapornis. Exista mai multe amestecuri pe piata, unele mai bune decat altele; ar fi bine sa alegi un amestec cat mai variat de seminte, suplimentat cu vitamine si minerale, dar poti oferi ocazional si bucatele mici de fructe si legume care nu furnizeaza doar nutrienti, ci si activitate. 

 

Agapornis – mecanisme de aparare

Cand esti o pasare atat de mica precum Agapornis, e important sa ai o strategie eficienta de aparare impotriva agresorilor. Traind in grupuri, atitudinea este de “atacare” a pradatorului: exemplarele se grupeaza, scot tipete ascutite, bat din aripi si se deplaseaza catre atacator; daca acesta nu renunta, stolul poate deveni agresiv pentru a-l indeparta mai repede. 

Agapornis – imperechere

Unul dintre lucrurile caracteristice la aceasta specie este formarea perechilor foarte devreme, de obicei la varsta de 2 luni. Femelele sunt dominante, iar masculii asteapta aprobarea acestora inainte de a se apropia. 

Ritualul de imperechere include miscari specifice ale capului, ciugulitul penelor din zona capului si a spatelui, apropierea de femela printr-o alunecare speciala, din lateral. Desi in  mediul natural exista sezoane de imperechere, in captivitate Agapornis se imperecheaza tot timpul anului. Femela depune 4 – 6 oua, care eclozeaza dupa 23 zile de incubare. 

Masculul aduce mancare la cuib, iar femela hraneste puii cu mancare regurgitata de doua ori. In captivitate, puii raman dependenti de parinti in ceea ce priveste alimentatia pentru inca doua saptamani dupa ce si-au luat zborul, intorcandu-se la cuib si cerand sa fie hraniti. In general, parintii sunt cei care refuza la un moment dat sa ii mai ajute. La 42 – 43 zile puii sunt capabili sa isi poarte singuri de grija. 

 

Agapornis – colivie

Aceasta specie este adeseori tinuta intr-o colivie improprie nevoilor sale, mai ales daca ne gandim la comportamentul innascut al acestui papagal. Pentru a-si pastra starea de sanatate fizica si mentala, el are nevoie sa zboare liber prin casa. Chiar daca preferi varianta de ingrijire in cusca, macar o data pe zi ar trebui sa inchizi ferestrele si usile si sa ii dai drumul prin casa, sa te joci cu el oferindu-i mici recompense si sa ii pui muzica – il stimuleaza sa comunice mai mult.

Pentru ca reprizele de zbor sa fie sigure, ai grija sa indepartezi din camera plantele toxice si obiectele care l-ar putea pune in pericol. 

Lumina directa este esentiala pentru pasari; colivia ar trebui amplasata langa o fereastra care sta frecvent deschisa, pentru ca soarele sa ajunga la papagal direct, fara sa treaca prin sticla. Pe timp de iarna, se poate folosi un bec cu incalzire pentru a-l feri de frig. 

Pentru ca sunt pasari sociale, este foarte important ca Agapornis sa traiasca in grup sau sa primeasca multa afectiune de la oamenii care il ingrijesc. Trebuie sa iti rezervi timp pentru contact fizic cu papagalul, sa ii vorbesti si sa stabiliti un mod linistit de comunicare.

Ca orice alt papagal, Agapornis este foarte inteligent si are nevoie de stimulare constanta. I se potriveste o colivie mare, in care sa ai loc pentru jucarii, crengute, scarite, accesorii care sa il stimuleze sa se miste, sa descopere si sa isi toceasca in mod natural ciocul. 

 

 

Lasa un comentariu

0 Comentariu