Ce trebuie sa stii despre ornitorinc

Am modificat articolul ultima data pe: 19.09.21

 

Ornitorinc – iata una dintre minunile naturii, pe care inca o putem observa in natura, nu doar in gradinile zoologice sau in carti. Specia este una care pare sa desfida toate regulile pe care le cunoastem. Jumatate pasare, jumatate mamifer – esti gata sa o descoperi?

 

Se spune uneori ca ornitorincul exista numai ca o dovada vie a faptului ca Creatorul are simtul umorului. Ei bine, afirmatia nu este foarte departe de realitate, totusi ne putem gandi la ornitoring si ca la o veriga importanta in demonstrarea teoriei evolutiei. Sa fie adevarata ipoteza? Iata cateva curiozitati legate de aceasta specie. 

 

Mamifer? Pasare? Reptila?

Ornitorincul si echidna traiesc, ambele, in Australia, si sunt singurele specii de echidne. Desi sunt diferite de ceea ce sunt considerate, la mamifere, caractere generale, ele sunt incadrate totusi in aceasta clasa.

Reproducerea la mamifere presupune ca femelele nasc pui vii pe care ii hranesc cu lapte. Pornind de la aceasta definitie, si omul este mamifer. La ornitorinci, insa, lucrurile nu stau chiar la fel: femelele depun oua, la fel ca reptilele, iar puii lor nu sug laptele din mameloane, ci de la nivelul pielii, el fiind eliminat prin niste canale ale glandelor mamare. 

Nici aspectul ornitorincului nu e de mare ajutor: el are corp de mamifer, dar cioc ca de rata si membrana interdigitala, asemeni pasarilor de apa. 

Ornitorincul si teoria evolutiei

Multa vreme, oamenii de stiinta au considerat ca aceasta specie este o veriga evolutiva care demonstreaza legatura dintre pasari si mamifere. Se credea ca specia a trait intotdeauna numai in zona Australiei, unde a evoluat in deplina izolare, lucru care l-a facut sa arate in felul in care arata azi. 

Se credea ca ornitorincul este o specie primitiva, dar modul in care isi procura hrana a demonstrat ca nu e deloc asa. De asemenea, fosilele de ornitorinc descoperite in Australia erau echipate cu dinti, in timp ce ornitorincul de azi nu are nici un dinte, prin urmare evolutia sa nu a fost de la pasari catre mamifere, cum se credea. 

 

Cum se hraneste ornitorincul?

Cand vine vorba despre modul in care isi procura hrana, ornitorincul nu inceteaza sa ne uimeasca. Ciocul sau este de fapt o gura adaptata, plina de terminatii nervoase foarte fine, care ii permit sa perceapa campurile electrice pe care le creeaza crevetii.

Specia se hraneste pe fundul apelor, cu ochii inchisi; precizia sa in a descoperi hrana in mal este fantastica, tocmai datorita acestei abilitati pe care oamenii de stiinta o numesc electro-receptie. Crevetele de apa dulce, hrana preferata a ornitorincului, genereaza un camp electric pe care acesta il poate percepe de la o distanta de pana la 10 m. 

 

Trasaturi fizice ale ornitorincului

Am stabilit deja ca ornitorincul are un aspect cel putin ciudat, dar iata cateva detalii concrete. Dimensiunile corpului variaza foarte mult: lungimea corpului poate avea intre 30 si 80 cm, in timp ce greutatea poate oscila intre 1 kg si 10 kg.

In captivitate s-a observat ca apetitul speciei este imens, un individ putand consuma, zilnic, echivalentul a peste 50% din greutatea propriului corp. 

Pozitia corpului in timpul deplasarii este asemanatoare reptilelor; nu au urechi externe, in schimb au falci generoase in care depoziteaza mancarea pana cand apuca sa o mestece si sa o manance. 

Masculii au, langa calcaiele picioarelor din spate, cate un pinten cornos, cu venin, care masoara in jur de 1.5 cm si pe care acestia il folosesc atunci cand vine vorba despre luptele pentru teritoriu din perioada inmultirii. Acest venin poate omori animale de dimensiuni mici; oamenii nu sunt atat de sensibili, insa durerile pe care le genereaza pot persista mai multe zile. 

 

Inmultirea la ornitorinc

Femelele de ornitorinc sunt echipate cu doua ovare, insa numai unul dintre ele este functional: cel de pe partea stanga. Ele produc cate 2 – 3 oua cu coaja elastica, asemanatoare oualor de reptile. 

Ouale sunt incubate in corpul femelei timp de 28 de zile; la exterior, mai dureaza cel mult 10 zile pana la eclozare. Puii se nasc cu dinti, pe care ii pierd insa pe masura ce cresc, astfel ca la varsta adulta, gura ornitorincului este complet “stirba”. 

O specie pe cale de disparitie

Ornitorincul este o specie foarte discreta, care petrece peste 12 ore pe zi sub apa, in cautarea hranei; atunci cand inoata la suprafata, el devine usor vizibil, avand in vedere modul caracteristic in care se misca. 

Din cauza vanatorii intensive, numarul de exemplare a scazut foarte mult. In plus, specia are si multi dusmani naturali: serpi, soareci de apa, vulturi, bufnite, crocodilii si vulpile. In prezent, ornitorincul figureaza pe lista speciilor pe cale de disparitie; reproducerea sa in captivitate este foarte dificila, asadar restabilirea unor populatii in mediul natural este putin probabila folosind aceasta metoda. De altfel, specia suporta greu schimbarile de mediu, simpla cusca de transport reprezentand un factor important de stres. 

 

Curiozitati despre ornitorinc

Ca si cum toate aceste elemente nu ar fi suficiente pentru a te lamuri ca ornitorincul este o specie aparte, iata cateva curiozitati in plus, in legatura cu aceasta specie. 

  • Ornitorincul nu are stomac. 

In schimb, exista o zona a intestinului care produce acid pentru a digera mai usor hrana.

  • Ornitorincul era gigantic, in trecut. 

Versiunea sa istorica era de minim doua ori mai mare decat animalul pe care il cunoastem in prezent. 

  • Ornitorincul este incadrat in clasa animalelor monotreme, alaturi de alte 4 specii de echidne. 

Asta inseamna ca aceste animale au un singur orificiu care serveste ca anus, uretra si organ genital extern.

  • Ornitorincul are membrana interdigitala retractabila

Avand in vedere felul in care arata corpul lor, deplasarea pe uscat este dificila si impune un consum mare de energie. Pentru a fi mai eficienti, ornitorincii pot sa isi “plieze” membrana digitala de la labele din fata, expunand ghearele care le ofera mai multa aderenta in deplasarea pe sol. 

  • Ornitorincii folosesc pietricele in loc de dinti

Dupa cum am spus, ciocul lor nu e echipat cu dantura, de care ar avea insa nevoie pentru a putea manca insecte si tot felul de animale de apa cu cochilie. Solutia? Ornitorincul preia din pietrisul de pe fundul apelor, pe care il foloseste pentru a marunti hrana dura. 

  • Ornitorincul are o coada multifunctionala

Principalul sau scop este de a depozita grasimea corporala, ca rezerva pentru cazurile in care mancarea devine indisponibila. Se pare ca pana la jumatate din rezervele adipoase pot fi depozitate in coada. Dar femelele o folosesc si pentru a pastra ouale aproape de corp, in faza de incubatie. 

 

Lasa un comentariu

0 Comentariu